Recunoștință față de mamele care aleg adopția pentru copiii lor: Tony și Lauren Dungy, părinții a 11 copii, majoritatea adoptați

 Tony Dungy, fost antrenor al Naționalei de fotbal american și tatăl a 11 copii, majoritatea adoptați, a vorbit vineri, 20 ianuarie, la Marșul pentru viață de la Washington, DC. El a participat împreună cu soția și cea mai mare dintre fiicele sale. Soția sa, Lauren Dungy, a ținut și ea un discurs emoționant despre nevoia de

a încuraja adopția înainte de naștere ca alternativă la avort:

Discursul lui Tony Dungy
Nu vă pot spune cât de entuziasmați am fost eu și soția să ne aflăm astăzi aici. Marșul acesta are loc în cea mai bună perioadă a carierei mele. Dar ceea ce se întâmplă aici este mult, mult mai important. Mi se pare uimitor că Dumnezeu s-a folosit de fotbal ca să aducă mai mult lumină în chestiunea pro-viață pentru fiecare dintre noi.

Cu trei săptămâni în urmă, în timpul unui meci la Cincinatti, s-a întâmplat ceva cu impact în întreaga țară. Un tânăr din echipa Buffalo Bills a făcut o manevră de rutină, iar inima i s-a oprit pe teren. Putea să se sfârșească tragic, dar s-a întâmplat o minune. Echipa medicală a venit imediat și i-a repornit inima.

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013
Dar nu aceea a fost minunea. Adevărata minune a fost reacția tuturor la aceasta. Comentatorii nu au putut spune decât un lucru: Nu putem decât să ne rugăm.

Și oameni din întreaga țară s-au rugat în acel moment. Eu și soția aveam oaspeți la cină și ne-am oprit din tot ce făceam și am spus o rugăciune.

Jucătorii de la Bills s-au rugat acolo, pe loc. De obicei, când se întâmplă așa ceva, camerele se întrerup, deoarece nu ne place să vedem așa ceva. Prin anii 1990, când eram antrenor, câțiva jucători creștini s-au strâns și au spus că vor să se roage după meci, dar Liga Națională de Fotbal ne-a trimis răspuns să nu facem aceasta, ca să nu fim amendați, deoarece ar fi fost considerat nepotrivit. Vă vine să credeți? Este o poveste adevărată.

Dar, cu trei săptămâni în urmă, toată lumea s-a rugat. Și în următoarea săptămână jucătorii s-au rugat la fiecare meci din țară, a fost uimitor. Acele rugăciuni au fost auzite și jucătorul se recuperează acum, a fost externat din spital.

Ce lecție extragem din aceasta? În seara aceea s-a întâmplat ceva uimitor: un jucător profesionist de milioane de dolari și-a anulat meciurile, pentru că viața lui depindea de aceasta. Iar oamenii au vrut să vadă că rămâne în viață – chiar și oameni care nu sunt religioși s-au adunat și au strigat la Dumnezeu.

Aceasta ar trebui să ne încurajeze, pentru că exact de aceea suntem astăzi aici, fiindcă zilnic sunt vieți în pericol la noi în țară. Singura diferență este că nu sunt vieți ale unor sportivi faimoși și nici nu apar la televizor. Dar acele vieți sunt și ele importante în ochii lui Dumnezeu. Un psalm ne spune că Dumnezeu privește cum crește fiecare dintre aceștia în pântecele mamei sale, fiindcă El i-a pus acolo.

Știm că sunt mulți oameni în țara noastră care nu cred aceasta. Ei nu văd acești copii ca fiind importanți, nu-i văd nici măcar ca pe o viață.

Ce putem face în acest sens? Cred că putem extrage o învățătură din ceea ce v-am relatat: trebuie să ne rugăm. Să ne rugăm cu aceeași fervoare cu care ne-am rugat în săptămâna aceea, fiindcă Dumnezeu răspunde la rugăciuni și va salve aceste vieți prețioase pe măsură ce înaintăm.

Dacă facem fiecare ceea ce putem, vom salva tot mai multe vieți. Dar povestea nu se va opri aici.

Când Dumnezeu ne va da mai multe vieți, ce vom face pentru a hrăni acești copii și a-i ajuta să crească?

Soția mea, Lauren, care vă va spune cum puteți face aceasta.

Discursul lui Lauren Dungy
Am avut copiii la inimă de când mă știu, iar Dumnezeu mi-a răspuns la rugăciuni, dându-i un soț cu frică de Dumnezeu și trei copii superbi. Când Tony a devenit antrenorul Naționalei, Dumnezeu a pus la cale un plan uimitor și care avea prea puțin de a face cu fotbalul.

La trei ani de la instalarea noastră la Tampa, am cunoscut o femeie pe nume Jeanne Tate, care era conducea o organizație de adopție. Misiunea lor era să sprijine femei însărcinate care nu voiau să păstreze copilul, dar nici să facă avort. Organizația le căuta familii creștine care să le adopte copiii.

Mi s-a frânt inima când am auzit ce multe femei afro-americane se confruntau cu această problemă și ce mulți copii din relații bi-rasiale lâncezeau în orfelinate, fiindcă nu erau adoptați.

Am vorbit cu Tony și i-a spus că poate Duhul Sfânt ne îmboldea să facem ceva în legătură cu aceasta. I-a spus: dacă credem că viața este sacră, dacă suntem pro-viață, ce avem de gând să facem în legătură cu aceasta?

Trebuia să facem ceva. Ne-am rugat, am depus dosarul nostru și am fost contactați a doua zi. Aveau o tânără studentă care urma să nască în curând și își dorea un cămin creștin format din tată și mamă.

Peste trei săptămâni a născut un băiețel care ne-a fost dat în plasament. I-am pus numele Jordan. Era uimitor, l-am iubit atât de mult, încât peste un an am adoptat-o și pe Jade. Era uimitoare și neprețuită, după cum vă puteți imagina. Noi am celebrat faptul că mamele lor biologice au ales viața.

Povestea nu s-a încheiat cu Jade. I-au urmat Jaela, Jaden, Jason, Justin and Jalen. Ne-au umplut casa și sunt o binecuvântare, după cum ne amintește Psalmul: Copii sunt un dar de la Domnul. Iar noi știm că este adevărat. Amin.

Le sunt atât de recunoscătoare acestor mame care au ales adopția în locul avortului. Nu vor ști niciodată ce înseamnă pentru noi să avem acești copii în viața noastră. Jade are acum 21 de ani și este cu noi astăzi.

Când mă gândesc la ea, mi se cristalizează în minte de ce ne-am adunat cu toții aici. Pentru că nu are legătură cu așa-zisul drept al femeii de a alege și nici cu corectitudinea politică, nici cu autonomia corporală sau drepturile reproductive. Este vorba despre vieți. Amin.

Chiar acum Jade face consiliere cu o tânără și lucrează împreună la decizia corectă. Prietena ei este însărcinată și nu crede că poate crește copilul. Dar noi ne rugăm cu fervoare pentru această fată, iar Jade o îndeamnă să dea copilul spre adopție, spunându-i că sunt multe familii gata să îl adopte.

Dar tânăra se teme, pentru că vede multe situații de abuz asupra copilului sau de probleme în casă, iar activiștii pro-avort îi încurajează temerile, spunându-i că nimeni nu va avea grijă de copil după ce se naște și că mai bine ar întrerupe sarcina fără să-ți facă griji și să-și continue viața.

Dar, prieteni, nu putem permite aceasta. Și nu o vom face. Trebuie să ne rugăm pentru fiecare femeie care se găsește în această situație.

Trebuie să sprijinim aceste doamne și să ne rugăm ca ele să simtă dragostea lui Dumnezeu pentru ele și pentru copiii lor.

Trebuie să ne rugăm și unii pentru ceilalți, ca să avem îndrăzneala de a vorbi spunând adevărul cu dragoste acestor fete.

Așadar, în timp ce avansăm într-o nouă eră după abolirea Legii Roe, se vor naște tot mai mulți bebeluși sănătoși și vibranți. Dar să ne rugăm să avem și destul familii adoptive care să îngrijească aceste vieți prețioase. 

sursa: https://marsulpentruviata.ro/index.php/2023/01/30/recunostinta-fata-de-mamele-care-aleg-adoptia-pentru-copiii-lor-tony-si-lauren-dungy-parintii-a-11-copii-majoritatea-adoptati/